2018
Cum stam cu timpul? Nu ai timp sau nu iti faci timp?
A venit iarna (…primăvara, vara, toamna, iarna…), ne apucam si noi de sport?
Au trecut doar 11 luni de la inceputul anului… sunt foarte curioasă câţi s-au ţinut de promisiunile legate de Anul Nou 2018.
Fiecare dietă începe de săptamâna viitoare, ne apucăm de sport de luna viitoare… Găsim tot felul de motive: vremea să fie mai frumoasă sau mai bine aşteptăm să treacă sesiunea, variantele de scuze sunt infinite. Ajungi acasă obosit, epuziat, mai are chef cineva de sală? Facultatea, serviciul, familia – toate iţi aglomerează programul încât nicicum nu reuşeşti sa-ţi faci timp de mişcare…de unde atat de mult timp? Din pacate timpul liber a devenit ceva de lux, nu il are toata lumea si cand in final dai de el, iti amintesti de lista “cand o sa am timp”, daresti déjà extenuat…lasa, că… de mâine!
Lucrând de mai mult de 5 ani in domeniul fitness ca şi antrenor, am auzit …nşpe mii de motive pentru care oamenii nu se pot ţine de sport, de respectarea alimentatiei sănătoase.
Cel mai mare si frecvent impediment e timpul, mai ales pentru studenţi. Totusi, la sala unde antrenez, am ,,cliente” fidele , care se antreneaza ,,cu mine” mai mult de un an, câteodată chiar şi10 antrenamente pe săptămâna, câte 2 ore/zi ( plus orele din weekend), deşi unele au cel mai aglomerat program… Greu am reusit sa descifrez orarul meu de student anul 6: cursuri, stagii, prescurtari, liniute, sageti, TBL, CBL, lucrarea de licenţă, pregătire pentru licenţă şi rezidenţiat, etc etc cliente cu program full time, familie, copii, al doilea job, obligaţii casnice etc… Şi atunci primul meu gand a fost : “cum au unele doamne superocupate timp şi de sport?” Un răspuns pe care îl ţin bine minte este următorul : “Nu am timp, îmi fac timp”. Deci se pare ca timpul nu e un fenomen misterios, de lux, care cand se iveşte, cand nu, ci e “homemade”, tu ţi-l faci, pentru tine.
Când am început aceste două proiecte mari : medicina şi fintessul, nici nu am luat în cosiderare timpul. Mulţi m-au considerat inconştientă, adică cum să-mi încep cariera medicală simultan cu un serviciu part-time, când ambele necesită dăruire totală. Am fost ,,avertizată” de sesiunile crunte, de noptile nedormite, de stresul care te transforma si de tot ce ţine de studenţie-din care s-au adeverit toate. Ştiam, ca şi antrenor o sa fiu solicitată fizic şi mai mult, antrenamente, şedinte, cursuri de perfectionare etc., însă m-am decis ca din acest capitol o sa elimin noţiunea stresului (doar noţiunea..). Mi-am propus să folosesc sportul ca mijloc, care o sa ma ajute să-mi transorm activităţile zilnice în provocari, prin care scap de stresul facultăţii. Aşa am reusit sa castig aici, ceea ce pierd pe partea cealaltă.
Parca şi învaţatul merge mai bine după o oră de mişcare, gândesti mai limpede, esti mai relaxat. In ciuda mitului, sportul nu te stoarce, ci te încarca cu energie, iţi detensionează psihicul “încordat”. Nu trebuie sa mergi neaparat la sală, ca să faci ceva pentru starea ta de bine. O plimbare sau o alergare uşoară în aer liber, un stretching la birou, câteva întinderi după trezire şi parcă altfel te simţi…
Cheia succesului este voinţa de a-ti face timp. Cateva minute, o oră, nu contează, daca vrei, cu siguranţă vei reuşi să-ţi dăruieşti puţin timp. Consider, că dacă faci ceva din plăcere şi cu iubire, nu o să le mai numeşti sacrificii, compromisuri, ci le transformi în hobby-uri, provocări. Sportul să fie ora ta de relaxare, când îi mulţumeşti corpului tău, că are grijă de tine, consideră mişcarea un dar, de la tine, pentru tine, nu ca pe e o pedeapsă sau o activitate forţată.
Deci? Cum stam cu timpul? Nu ai timp sau nu iti faci timp?
Pentru detalii legate de acest proces misterios de eliberarea timpului, ne vedem la …sala!
Emma Tőkés, studentă MG anul 6